Corzile viţei ce-am pus au ajuns până-n  geam - Afanasii Fet

Corzile viţei ce-am pus au ajuns până-n geam
Geamul sub frunză, lipsitu-i de soare
Chiar pe de-a-ntregul. Şi parcă-ntr-adins
Viţa-ngrelată-i de struguri ce dau către aur.
Doamnă, te rog, nu-i atinge! La ce spre ruină
Ţi-i gândul mereu? Căci mâna de-a trece prin frunze,
Mâna mult albă, vecinii uşor or să vadă.
Spune-or: „În casă la el pe-ascuns ea venit-a”.

1847
Traducere Emil Burlacu

Adăugat de: Gerra Orivera

traducere de: Emil Burlacu


vezi mai multe poezii de: Afanasii Fet








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Ce mă bucură Roxana şi alte variante a aceleaşi poezii - ptr. cei ce ştiu alte limbi e o fereastră nouă în pipăirea spiritului unor genii! Mulţumesc! Drag
Gerra Orivera
vineri, 21 august 2015



Frumoasa poezie Gerra, mi-a facut placere sa o citesc!
Si mai mult de atat, am incercat sa o "aranjez" in rima:

Vita de vie s-a-ntins spre fereastra.
Umbrita fereastra-i lipsita de soare,
umbrita de-a-ntregul. In umbra aceasta
greu rodul de struguri de aur imi pare.
Sa nu-i atingi Doamna. Prea alba ta mana
de trece prin frunze atat e de-ajuns.
De ce chemi necazul? Vecini-or sa spuna
vazand-o:" Venit-a la el pe ascuns".

E doar un exercitiu de versificare...
roxana.c
vineri, 21 august 2015