Un gând de iarnă - Adrian Păunescu

Cînd primele ninsori or sa se cearna,
Atunci va fi mai greu de cei plecati,
Atunci sa cînti peste al vietii zat,
Atunci sa-ti fluturi bratul peste iarna.

Prin lume numai oameni de zapada,
Un foc din vatra stînilor sa smulgi,
Si, cu puterea disperarii dulci,
Sa-l lasi deasupra spatiului sa cada.

Se vor asterne între noi vecernii,
Din clopote cadea-vor chiciuri mari,
Atunci visez, frumosa, sa apari
La marile instante ale iernii.

Si-apoi sa ninga mult ca-n fratii Grimm,
Si sub zapezi de bronz sa ne iubim.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.