Tragica nerăbdare - Adrian Păunescu

Dac-ai fi avut răbdare
Până vara viitoare,
Se găsea un loc în lume,
Totuși, pentru fiecare.

Te-a intoxicat fervoarea
Că rămâi nelegitimă
Si-ai înfăptuit cu voia
Sinucidere și crima.

Ai ucis iubirea noastră,
Ordinar, ca pe-o insectă,
Car era de luminoasă,
Cât era de imperfectă.

Joc străvechi de-a căsnicia
Ce voiai să-ti dea un nume,
Jalnica ipocrizie,
Buna de-arătat la lume.

Toate explicate bine,
Într-o logică aleasă,
Cum că îl redai pe tata
Fetei sale de acasă.

Poate ca șantaju-acesta,
Cu valori sentimentale,
Are si-o realitate,
Poate c-o trăiesti cu jale.

Iarna învrăjbirii noastre
Te-a gonit prin nerăbdare
N-ai avut nici nervi, nici aer,
Până vara viitoare.

Cei din jurul meu, acasă,
Ce să facă și să spună,
Mai nefericiti ca-n vremea
Vieții noastre împreună?

Mult mai bun și mult mai tandru,
Mult mai luminos și rodnic,
Îi eram copilei mele,
Pe când îți ședeam logodnic.

Dar vin știrile de seara
Și legendele compacte,
Că te doare totuși vârsta
Și iubirea fără acte.

Ca să văd c-atât de mare
Și dramatic ti-a fost dorul,
Că mi-ai scris răvașul ultim
Folosind calculatorul.

Si ce simplu erau toate,
Pentru toți și fiecare,
Dacă mai aveai răbdare
Până vara viitoare.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.