Trădătorilor de țară - Adrian Păunescu

Ați cultivat și vântul și furtuna
Și n-ați avut măcar un lucru sfânt,
Ce iese după voi v-a fost totuna
Ați ofensat și oameni și pamânt.
Nu v-a fost mila nici măcar de mame,
Ați aruncat idei în pușcarii,
Voiați să moara patria de foame
Și, dacă-ați mai putea, ați mai voi.
Ați ars cuvintele limbii romane
Pe ruguri de-mprumut, duhnind urât
Din câte trei ciobani aflați la stâne
Voi pe toti trei rizind i-ati omorit.
Nu v-a fost greu și nu v-a fost rușine
Să macinați ținuturi și statui,
Voi, fii ai pustiirilor străine
Printi sumbri ai domniei nimanui.
Tradând pe Basarabi, pe Brâncoveanu
Ați încercat sa stingeți acest neam,
Voi v-ați vândut și inima și lanul
Și cifru-n care noi ascunsu-ne-am.
Ați îndoit lumina țării dreapta
Si ați murit visând-o în noroi,
Iar azi când nici mormântul nu va rabdă
Mai reveniti in lume ca strigoi.
Voi, care cu o furie dementă,
Sfidind istoria acestei țări
Daduseți Romania în arendă
Închiriind-o celor patru zări,
Ați dus în capitalele străine
Acelor ce și azi valeți plătesc,
Pamânt de-al nostru, soclu de suspine,
Și-ați dus chiar subpământul românesc.
Coșmare țin pe cer această noapte
Și voi mai apareți din când în când
Când vă aruncă gropile urlând
Că nu mai pot nici ele să vă rabde.
Însa acum, când șansa nu mai este
Să vindeți patria, batrâni strigoi,
Voi ne salvați de sumbră-va poveste
Vânzându-vă din viciu, voi, triștii, între voi.

(Manifest pentru mileniul III, Ed. Eminescu, 1984)

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.