Scrisoare către Mihai Eminescu - Adrian Păunescu

De din vale de gândire, de din vale de simţire,
îţi trimit această carte, prea umil,măria-ta,
Ca să-ţi spun că nu e Doina nici în cartea de citire,
Nici în sufletele celor care-n veac ne vor urma.

Cum cădem aşa ne lasă, cinic mod e modul vieţii,
Şi aşa se pare veşnic că era normal să fim.
Neamul românesc nu ştie să-şi păstreze cântăreţii,
Sunt vardişti care le umblă şi-n cearşaful lor intim

Doamne-al poeziei noastre, îţi trimit această carte
Şi te rog să faci un bine celor trişti din veacul meu
Să nu fie condamnată arta neamului la moarte.
Roagă-te din cerul lumii, roagă-te la Dumnezeu !

Fă cum ştii şi îl convinge despre cumpenele frânte
Şi despre abrutizarea omului prin interes,
Şi convinge-l că-i nevoie pe pământ să se mai cânte,
Dacă toţi heralzii morţii înaintea noastră ies

Voievoade, toate-s bune, dacă nu cumva sunt rele,
Dar s-a şubrezit şi zace azi cuvântul românesc
De atâtea boli ce urcă în limbajul vremii mele,
Pentru-a-l scoate din restrişte trebuie un eminesc.

De din vale de gândire, de din vale de simţire,
Grăim, Doamne, către tine, că ne eşti aşa de drag,
Să rămâi în firea noastră, în eterna noastră fire
Dacă toți din jurul nostru de la tine toți se trag.

Doamne al gândirii noastre te silabisește moina,
Ești pământul României de la tălpi până la brâu,
Dă-ne nouă iarăși glasuri, dă-ne nouă iarăși doina,
Să ne frângem viața sacră de la râu până la râu.

Poezii cenzurate

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.