Rugăciune către pădure - Adrian Păunescu

Padurea mea, primeste-ma la tine,
Ca pe-un sicriu ce vrea sa intre iar
În fostul trunchi al fostului stejar,
În hohotul bolnavelor ruine.

Am plagi pe trup ascunse, neascunse,
Se vede ca pe orice trunchi de lemn,
Cu claritate fiecare semn
Pe unde-au scos din mine nervi si frunze.

Sunt cautat de sute de topoare
Si a venit porunca sa ma frâng,
Si nu am voie nici macar sa plâng
Aceasta aschiere ce ma doare.

Dar, dac-am fost vioara ta cea mare,
Padurea mea, ascunde-ma adânc.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

superba...
multumesc!
danab
marţi, 15 septembrie 2015