Prinţ şi cerşetor - Adrian Păunescu

Eu sunt un cerşetor rămas în zdrenţe
Şi el mă scuipă, cum şi tu mă minţi,
Dar, vai, azvârle-aceste aparenţe
Şi iată-mă strălucitor ca prinţ.

Nu te uita la mine cu-ndoială,
Eu la nevoie aş putea să mor,
Dar tu să sti, privirile te-nşeală
Când ma consideri simplu cerşetor.

Eu sunt un prinţ ce joacă roluri multe,
De cerşetori, de panglicari, de hoţi,
Surâd şi eu spre desele insulte
Şi vă-nţeleg şi vă iubesc pe toţi.

Dar nu uitaţi că eu sunt ca o lege
Menită să vă facă fraţi din fraţi,
Să vă puteţi cu toţii înţelege,
Eu vin oriunde nu vă aşteptaţi.

Să nu batjocoriţi pe creşetorii
Ce nu mai pot şi-n calea voastră ies,
Să credeţi că sunt zdrenţe provizorii
Şi că sunt prinţi şi nu i-aţi înţeles.

Mai bine căutaţi-vă de bine,
Că sunteţi dintre cei ce grabnic mor,
Să ştiţi că-ntreaga lume-i ca şi mine,
E-un prinţ în fiecare cerşetor.

A fost acest destin să se-mplinească,
La-ntretăierea legilor cuminţi,
Ca să ajungă prinţii să cerşească
La cerşetorii prefăcuţi în prinţi.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.