Paradox sau greșeală - Adrian Păunescu

Mai înțelept ca totdeauna
Și tot atât de idiot,
Acum pricep că e totuna,
Să n-ai nimic sau să ai tot.

Și paradoxul mă omoară
Și sunt nebun să mi-l explic,
Că totu-a fost pană aseară
Și astazi nu mai e nimic.

Sunt sclavul presimțirii sumbre,
Pe care mi-o-nsușesc intim,
Că viețuim ca niște umbre
Și că și umbrele murim.

Și, cum nu-i nimeni să te-acuze,
De stratageme și de măști,
Cum au putut aceste buze,
S-ascundă faptul că urăsti ?

Un clopot bate într-un munte,
Cu neințelesul lui bing-bang,
Minunea dragostei înfrânte
Și-a suferinței după rang.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.