Oameni de zăpadă - Adrian Păunescu

Ninge fără milă cu vinovăţie
Ca o inculpare, ca un martor mut
Ninge ca o nuntă, ninge şi sfâşie
Se fărâmiţează ultimul salut.

Vai de noi, femeie, ninge-a despărţire
Vom pleca departe unde avem de mers
Ninge să despartă gheaţă şi iubire
Oarbe felinare trec spre univers

Ninge sfânt şi păgân
Numai ochii mai ramân
Despărţirea s-o mai vadă
Ca în rest, noi ne-am stins
Şi-am ajuns de-atâta nins
Nişte oameni de zapadă.

Ninge peste buze, ninge peste pleoape
Ninge peste îngeri, ninge peste văi
Ninge peste clopot, ninge peste ape
Ninge incredibil peste ochii tăi.

Ninge ca-n Esenin şi-n poema rusă
Ninge fantomatic şi bacovian
Ninge că sunt rece, ninge că eşti dusă
Ninge ca la moartea ultimului an.


vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.