Marea medie - Adrian Păunescu

Şi simt în jurul meu un chip de
cleşte Din care nu mi-e-ngăduit
să ies Ei mă opresc din ce în
ce mai des Şi vor să mă înveţe
româneşte.

De obicei ei nu ştiu pic de
carte S-au ridicat din şcoli de
ucenici Să fie slugi s-au învăţat
de mici Tinzând aproape, ei
gândesc departe.

Nici un avânt în ei nu se mai
scoală îmbătrânesc ca nişte
bieţi ologi De-un pic de apă
daca vrei să-i rogi Eşti mort
ca după ultima greşeală.

Lehamitea-n principii şi-o
îmbracă Nimic nu fac de nu-i
al lor un strop Sunt veşnic
circumstanţiali de scop
împovărată mintea lor săracă.

Ei, mediocrii fără de ruşine,
În sinea lor dezvoltă din
nimic Ideea unui om mereu
mai mic Și-a lumii
incapabile de bine.

Ideea lor în veci victorioasă
S-a răspândit în mediocrii
toţi Pământu-i plin de leneşi
şi de hoţi Şi nu ne vom
putea întoarce-acasă.

Atâta lume ca şi ei gândeşte
încât cedez acestui tragic
lanţ Şi-i rog pe amărâţii
aroganţi Să vină să mă-nveţe
româneşte.


29 octombrie 1988


Poezii cenzurate

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.