Lumina ambelor destine - Adrian Păunescu

Nu te-am intoxicat cu baliverne,
Asa simteam si te-am considerat
Cea mai frumoasa, cu adevarat,
Iubire-ntre iubirile eterne.

Dar nu spera ca altii sa-ti mai spuna
C-ai fost si esti o floare in prapad,
Nici nu mai esti, iar ei nici nu te vad,
Vor zice c-a fost farsa ori minciuna.

Sa nu astepti respect de la oricine,
Precum te-am laudat, de toate, eu.
Asculta-ma, desi ti-o spun cu greu:
Erai frumoasa numai langa mine.

Atunci, in tine, langa Dumnezeu,
Nuntea lumina ambelor destine.

Adăugat de: leonard

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumoasa poezie !
Cat de patimas a scris acest mare Poet!
Multumesc ca postezi poeziile lui !
Adina Speranta
marţi, 30 iunie 2015