Dragoste in fan - Adrian Păunescu

Sa mergem amandoi la strans de fan
Si soarele sa ne luceasca-n coasa,
Din cand in cand in urma sa-ti raman
Ca sa te vad aprinsa si frumoasa.

Pe fondul verde sa te decupezi,
Un fel de nimfa cu picioare brune,
Si-n patima magneticei amiezi
Eu sa imbratisez ce nu pot spune.

Acolo unde nu mai e cuvant
Si sangele incepe brusc sa fiarba,
Sa cad asupra ta ca trunchiul frant
Si-n dragoste sa ne imbracam in iarba.

Si sa mirosi a soare si-a trifoi,
Si sa te-ntorci in paza umbrei mele,
Si sa simtim tot cerul peste noi,
Si gargarite clinchetind pe piele.

Si lenes scuturandu-ne de fan
Sa trancanim un soi de amanunte,
Din cele ce pe buze mai raman
Cand se arata ploaia dinspre munte.

Si sa uitam si noi intr-adevar
De forma noastra peste clai ramasa,
Iar tu sa-ti aranjezi zburlitul par
Privindu-te in luciul bland de coasa.

Adăugat de: segemarius

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mi-ai facut o surpriza , este o poezie pe care nu o stiam :)
Mutumesc mult !
Adina Speranta
duminică, 14 iunie 2015