Dor de pădure - Adrian Păunescu

La ora când mugurii cântă
Deasupra pădurii de cocs,
Ne ține ca sfânt și ca sfântă
Un vechi calendar ortodox.
Iubirea ne poartă departe
În mâinile altor nuntași,
Dar noi suntem viața din moarte,
Uitarii te las și mă lași.
Sub noi e o negură deasă,
O negura deasa e-n noi,
Pădurea ni-i pat și ni-i casă,
Padurea se împarte la doi.
Un freamăt de cocs dinspre frunze,
Sub lună vom arde buimaci
Și toate iubirile-ascunse
Troznind vor ieși din copaci.
Misterele forestiere
Și noaptea de cocs absolut,
Luminii să-i dea o putere
Cum încă noi doi n-am văzut.
Păstrează-ne-n tine, pădure,
Șii-ți dăm cheia tainelor mici,
Ca tainele mari să se-ndure
De faptul că suntem aici.

Adăugat de: ALapis

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.