Amor cubist - Adrian Păunescu

La margini te chem,
Să fugim undeva,
Că şi sufletul meu
E o mahala.

Să mergem într-o seară departe-n mahalale
Şi noaptea să ne lege cu negurile ei,
Şă-ţi dau îmbrăţişarea, mai vrei sau nu mai vrei,
Şi eu să cad în focul îmbrăţişării tale.

Ai vrea să fie iarnă, ai vrea să fie toamnă,
Ai vrea ca liliacul să înfloarească brusc,
Să-ţi fiu arheologul, tu - vasul meu etrusc,
Ai vrea să fie o vreme ce nu ştii ce înseamnă.

Dar hai în mahalale ţinându-ne de mână,
Pe străzi cu becuri stranii de-un galben-violet,
Când picură cişmele, pe lângă un bufet
Cu firma povârnită şi preţuri la-ndemână.

Paralelipipedic trăim în nopţi egale,
Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,
S-o inventăm întreagă, cât eşti, cât mai exist,
Îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Paralelipipedic trăim în nopţi egale,
Iubirea noastră moare într-un oraş cubist,
S-o inventăm întreagă, cât eşti, cât mai exist,
Îmbracă-te aiurea şi hai în mahalale.
Multumesc pentru Adrian Punescu
Cu drag...
ALapis
sâmbătă, 01 august 2015



frumoasa..
mersi de pòstare!
danab
sâmbătă, 01 august 2015



Superbă ! Mulțumesc, Adina !
mirimirela
sâmbătă, 01 august 2015