A către e - Adrian Păunescu

Vai, de la A până la E 
Atâta depărtare e 
Şi de la E până la A 
Tot alfabetul va-ngheţa. 
Şi nu va exista nici cale 
Să lege blândele vocale 
Vocalele împărăteşti 
Care am fost şi care eşti. 
Şi de la A până la A 
E toată nebunia mea 
Şi de la E până la E 
Cum trece viaţa repede. 
Şi A spre E ridică glas, 
Iubito, singură-ai rămas 
Şi E spre A ca-ntr-un deochi 
Ridică negrii, blânzii ochi. 
Mai stai îi spune A lui E 
Nu ai de ce, nu ai de ce 
Mai stai îi spune E lui A 
Mă duc, că se va-ntuneca. 
Şi jos, într-un absurd spital, 
Consoanele au astăzi bal, 
Iubita mea cu E major, 
Acum, nici nu te mai implor 
Iubitul meu, cu a de mână! 
Nimic din noi n-o să rămână 
Şi ne vom stinge-ncet, încet 
în insectar şi-n alfabet. 
Adio, E, frumoasa mea, 
li plânge depărtarea A 
Şi de la A până la E 
Un pod ceţos de ţurţuri e 
Şi de la E până la A 
Consoanele se vor usca 
Şi vai, când strângi pe E cu A 
Polen sonor, înseamnă EA 
Şi E în locul ei se zbate, 
Ea cea mai tristă dintre toate, 
Şi A nu ştie că nici nu-i 
Ea care-a fost motivul lui. 
Adio, E, iubirea mea, 

Semnează trist vocala A.


vezi mai multe poezii de: Adrian Păunescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

fara cuvinte...
n-.am..cuvinte
n-am citit..
n-am sa mai citesc o altfel ca "E..A.."..
superba......................................
danab
marţi, 15 septembrie 2015