Adrian Erbiceanu - creaţii proprii
- Plutesc
Plutesc, prin gând, ca-ntre vecii de apă:
Deasupra cerul gol şi legământul
De-a nu lăsa uitat aşezământul
Schimbat pe-un vis ce dă ca să înceapă;
- Miraj
Atuncea, când te aşteptam la poartă,
Ca într-un vis, cu sufletul la gură,
Zadarnic încercam clipita moartă,
Debalansată, să mi-o fac măsură.
- Iubirea
Iubirea e ca fata ce sfioasă
În umbră știe pasul să-şi reţină,
Imperturbabilă, tendenţioasă,
Sub revărsarea nudă de lumină.
- E-o liniște
E-o linişte; o linişte precară,
Un vânt încarcerat între culise,
Un semn de veşnicie, vrând s-apară
Când ai să laşi ferestrele deschise.
- Când te-am văzut
Când te-am văzut urcai pe scări spirale
Ţinându-te cu mâinile-amândouă.
Un vânt sufla-n tangaje triviale
Făcându-mi vechea pestilenţă, nouă.
- Balet
Baletul lebedelor negre
Tresaltă-n gol adânc şi sacru.
Mi-s roşii ochii de-ntuneric
Şi limba simte-n gură acru...
- Atâtea
Atâtea ape pier şi nu se-ntorc
Să vadă pieptul muntelui cum storc,
Mocnind în zbucium - aprigă chemare -
Ca-n primul tremur - prima sărutare;
- Trepte
Trecutul – vagi insinuări de fapte
Inadvertent trasate pe hârtie,
De-o mână care a crezut că scrie
În plină zi, ca să le şteargă-n noapte –
- Printre silabe
Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Să am cu cine înnădi taifas.
Între cuvinte-mi freamătă pământul
Să nu pricep din el cât a rămas.
- Perdelele nopții
Perdelele nopţii cad iluzorii;
Umbre-epave se-agaţă de stânci.
Vânturi solare biciuie zorii...
Greu ne începem suişul. Pe brânci!
Distribuie acest autor: