Adesea, când stau şi cuget

Autor:Flavius Laurian Duverna


Adăugat de: Duverna

miercuri, 29 iulie 2015

Adesea, când stau şi cuget

Adesea, când stau şi cuget
La câte Doamne, ai creat
În Cerul cel vast, minunat,
Misterul îmi creşte-n suflet
Şi resemnat fiind în umblet,
Mă plec umil îngenunchiat
În rugă sfântă, prosternat.

Şi în umblarea minţii mele
Pân’spre misterele creării
Cu taina mare-a guvernării,
Prin măiestria sa de stele
Îmi vorbesc, de toate cele,
Ce stau ascunse întrebării
Desfăşurată-n largul zării.

Îmi spun de Înţelepciunea
Cea ’Naltă şi Nemărginită,
Şi de lucrarea-I nesfârşită,
Ce se-arată prin minunea
Când urmăreşti creaţiunea
’N puterea Sa cea infinită
Prin gloria, în veci vestită!

Flavius Laurian Duverna
08 decembrie 2013


vezi mai multe poezii de: Duverna


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Cu multe mulţumiri!
Duverna (autor)
joi, 30 iulie 2015



O poezie foarte frumoasa!Felicitarii!!!
tamas razan
joi, 30 iulie 2015