Ademenit de şarpe

Autor:samoila


Adăugat de: samoila

vineri, 11 septembrie 2015

Mă preocupă omul rar,
Chiar dacă umblǎ ameţit
De spaima rece fǎrǎ har
Cǎ e şi el ceva finit!

De ce sǎ fiu eu scos din minţi
De cei ce îmi vând ursitul
La păcătoşi, ca şi la sfinţi,
Să îmi gǎseascǎ negăsitul?

Ştiu, veşnicia e-n idei,
Plictisul e ceva banal,
Teama mǎ sâcâie, de vrei,
Cǎ voi fi omul de pe val.

Şi spun c-am fost chiar ispitit
De glorie, de vis în stres,
Ca trupul pur, descoperit
Şi-ademenit de şarpe des.


vezi mai multe poezii de: samoila


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Adevăr
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Fără ispită insondabilul ar rămâne de nezgâriat și noi am somnola placizi mai departe! Deci să dăm fiecăruia ce i se cuvine!:))) Mi-a plăcut!
Gerra Orivera
vineri, 11 septembrie 2015



felicitarile mele domnule Samoila!mai revin
gabriela
vineri, 11 septembrie 2015