Prietenilor ruşi - Adam Mickiewicz

volumul de poezii "Mickievicz", traducere de Miron Radu Paraschivescu, Ed. Tineretului, 1959


Mă ţineţi minte? Mie, prieteni cînd îmi vin
În gînd, ce-au văzut moartea, surghiunul, închisoarea,
La voi mă gîndesc de-asemeni: cu-al vostru chip străin,
Cu dreptul de cetate îmi populaţi visarea.


Azi unde-ţi fi? Rîleiev, al cărui drept grumaz
La piptu-mi ca pe-un frate l-am strîns, e spînzurat
La stîlpul infamiei, de-al ţarului ucaz;
O, neam ce proorocii-şi ucide, blestemat!


Iar mîna ce mi-ontinse Betsuiev altădată,
Poetul şi oşteanul, din care-a smuls condeiul
Şi arma împăratul, la roabă înhămată
În ocnă, lîngă-o mînă polonă, sparge steiul.


Pe alţii cerul poate-i lovi şi mai amar:
Căzuţi poate din ranguri şi nalte decoraţii,
Şi-or fi vîndut chiar liberul suflet, către ţar
Frîngîndu-se de şale spre a-i intra în graţii.


Sau, răsplătiţi cu aur, în slavă poate-l urcă
Rîzîndu-şi de prieteni ce chinul azi îndură,
Cu-al ţării mele sînge ei mîinile îşi spurcă
Şi-s mîndri ca de-un merit că-atît de jos căzură.


De-ajung, dintr-astă slobodă lume de departe,
La voi, în miazănoapte şi strofele-mi amare,
Aşi vrea peste tărîmul de gheţuri să vă poarte
Un zvon de libertate, ca-n primăveri cocoare.


Îmi veţi cunoaşte glasul; cît timp eram în fiare,
Mut mă tîram, ca şerpii, tiranul să-l înşel,
Dar sufletul meu faţă de voi n-avu zăvoare,
Nevinovat şi sincer precum un porumbiel.


Azi podidi-n lumină veninul din pahar;
Mi-e arzător cuvîntul, că dintr-al ţării sînge
Şi plînsul ţării mele sorbii atît amar,
Deci ardă! nu pe voi, ci cătuşa ce vă strînge.


De-ţi protesta vreunul, protestele lui toate
Mi-or fi lătratul unui căţel ce s-a deprins
Atît de mult, să fie la gît cu zgarda-ncins,
Că gata e să muşte şi mîna ce i-o scoate.

Adăugat de: Gerra Orivera

traducere de: Miron Radu Paraschivescu


vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.