Laurei - Adam Mickiewicz

Doar te-am văzut şi-ndată m-am şi aprins la faţă
Cătând o cunoştinţă-n privirile-ţi străine;
Împuprurarea ta s-a şi răsfrânt în mine
Ca roza care pieptu-şi deschide-n dimineaţă.

Doar ai cântat – şi plânsul un văl mi-a pus privirii
Căci inima-mi fusese de glasul tău mişcată;
Mi se părea că îngerii l-au chemat, să bată
Pe-al cerului cadran, secunda mântuirii.

Iubito! Ochii tăi, deschis să recunoscă
De-am să te mişc vreodată cu vorba sau privirea;
Nu-mi pasă: oameni, sortă, de-au să se-mpotrivească,

Nici de-mi va fi iubirea doar un himeric vis
Şi dacă mâna-ţi altuia au s-o dăruiască,
Să recunoşti că mie mi-e sufletul tău scris.


traducere de: Miron Radu Paraschivescu


vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.