Furtuna - Adam Mickiewicz

traducere de Miron Radu Paraschivescu, volumul "Mickiewicz", Editura Tineretului, 1959



Pînze şi cîrmă-s rupte-n vîrtejul ce vuieşte,
Voci îngrozite strigă, gem pompele de apă,
Parîmele din mînă matrozilor le scapă,
Soarele-apune-n sînge, luînd ultima nădejde.


Urlînd triumfă vîntul, iar peste piscu- nalt
Al apei ridicate de trombele marine,
Către vapor, deodată, al morţii geniu vine
Ca un soldat luînd ziduri slăbite, cu asalt.


Aproape morţi zac unii; ici, unul se jeleşte;
Luînd bun- rămas, un altul între amici leşină;
Alţii-n genunchi se roagă, s-alunge-al morţii ceas.


Un călător, deoparte, stă mut şi se gîndeşte:
Ferice-i cel ce-şi pierde puterea, cin’ se-nchină,
Sau are de la cine să-şi ia un bun- rămas.

Adăugat de: Gerra Orivera

traducere de: Miron Radu Paraschivescu


vezi mai multe poezii de: Adam Mickiewicz








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mă bucură că-l guşti Auras! Are forţă!
Gerra Orivera
vineri, 07 august 2015



Frumos.Mulțumesc.Gerra.
ALapis
vineri, 07 august 2015