Când nourii se limpezesc, ca și gândul aţipit
Și iar înaripatele brăzdează cu prezenţa zarea,
Privesc tăcut cum primii veseli muguri s-au trezit,
Zâmbind sub alintarea delicată a razelor de soare.
Și-așa, surâsul tău timid în colţul gurii,
Mă face să zâmbesc, pierdut în gânduri
Și-ţi urmăresc al pasului tău frumos umblet,
Fără să știi că-ţi sunt captiv în zâmbet.
Marea te-mbrăţișează ca pe-o răsfăţată,
Cu sărutări ţi-atinge pasul prins de val...
Nimic nu-ţi tulbură privirea-nseninată
Și pescărușii te-nsoţesc ca-ndrăgostiţii, pân' la mal.
Eu te petrec cu gândul până ochii mi te pierd,
Te-nghite marea cu îmbrăţișările-nspumate...
Neputincios mă simt ca un copil timid...te chem,
Dar marea mi te-napoiază parcă mai frumoasă.
În soare, părul tău strălucește ca nisipul,
Ca o sirenă te unduiești, apropiindu-te de mal...
Iar inima mea se face tot mai mică,
Oare o să cutez să mă arunc cu tine dus de val?
Ochii îţi scapără reflecţiile apei cristaline,
Surâsul tău încă mă poartă printre codri verzi...
Iubirea mi-a înmugurit ca primăvara-ntreagă
Și te urmez oriunde, fără să mă-mpotrivesc.
vezi mai multe poezii de: Alina Cristian
Distribuie pe: