Prăpastia - Tadeusz Różewicz

Bunica în rochii negre
Cu ochelari de sârmă
Cu croșeta
Astupă găurile
La prăpastia balustradei se retrage
Privește în jur temătoare
Deși nu se zărește urmă de automobil

Aleargă spre dînsa un flăcăuaş
O ia de mînă
Şi o conduce prin abisul străzii
Pe celălalt țărm
Se separă
Întunecimile înfricoșătoare
Adunate deasupra lumii
De către oamenii răi
Pe când în inima
Micului flăcău
Sclipește o scânteie
De iubire

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.