Căutătorii de aur frumuseţe şi adevăr - Tadeusz Różewicz

cel mai mare adevăr al secolului
al XXI-lea
şi cea mai mare taină este aceea
că nu există adevăr
lumea adevărată
a fost furată oamenilor
şi zeilor
în locul ei Prinţul acestei lumi
a pus
o lume falsă
din care curg aur sânge petrol
într-o asemenea lume
am devenit căutător de poezie
am crezut
că sunt căutător al adevărului
şi al frumosului
„a fost cândva război”
după acest război în care şi eu
am mirosit praful de puşcă
Steinbeck scria
„oamenii simpli au învăţat foarte
multe lucruri
în ultimii 25 de ani şi nu mai pot fi
minţiţi cu vechi cuvinte magice.
Ei nu mai cred în viitorul de aur
alcătuit din cuvinte”
devreme (prea devreme) am înţeles
ceea ce nu au dorit să înţeleagă
poeţii preoţii
căutătorul de poezie nu a fost
niciodată căutător de „adevăr”
a fost căutător de „frumuseţe”
iar frumosul şi adevărul formează
o pereche nepotrivită
căci „adevărul” poate fi
urât respingător schilod
iadul lui Dante
nu are nimic comun cu adevărul
dar este teribil de frumos
versurile şi poemele geniale
sunt îmbinări obişnuite
de cuvinte şi propoziţii
gramatica poeziei
este gramatica tăcerii şi a absenţei
frumosul se naşte
din sânul necuprins al naturii se
strecoară
printre buze mai mari şi mai mici
poezia oarbă însângerată
începe să vorbească
sunt căutător de poezie
din anul 1938
aplecat deasupra fluviului
tulbure
putred plin de mizerii
al vieţii
încerc
să scot ceva din marea de vorbe
vorbesc de o sută de ori
în pustiu
cern nisipul cuvintelor
obosit adorm
atunci zeul fluviului
curat lucid avântat
dispare
mă trezesc cu un bulgăre
de noroi în mâna strânsă
în strălucirea soarelui
în lumina lunii văd
aur
aur aur aur
guano pulverizat în cosmos
în „infinit”
o iau de la început
încep încă o dată
încep de la sfârşit

2007-2008

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Tadeusz Różewicz








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.